Incepe sa ma convinga postmodernismul?
30 Mai 2008TEODOSIE CEL MIC
Razvan Radulescu
Polirom, 2006
De la inceput marturisesc spaima teribila ce m-a incercat inainte de a ma apuca de Teodosie. Si mai adaug la asta spaima si mai teribila (!) de a scrie despre carte. Ok, atunci taci! ar trebui sa-mi zica lumea!:) Nu voi, nu poci pentru ca sa ma abtin…
Ca sa dovedesc prima spaima, este suficient sa spun c-am citit 4 sau 5 alte carti din teancul cumparat de la Polirom acum doua luni, si adus la Viena acum o luna, inainte de a pune, sfios, mana pe romanul lui Razvan Radulescu. Toate opiniile pe care le vazusem eu prin cronici si toate insemnarile despre carte de pe bloguri erau aproape superlative. Luciat, care are de departe mai mare influenta asupra mea decat criticii:) are si ea nu superlative, ci hiper-superlative, mega-laude la adresa ei. Bine, bine, si eu ce ma fac? Fin’ca: 1. mie cele cateva carti postmoderniste citite nu mi-au placut mai deloc; 2. fantasy-ul nu ma atrage decat in masura in care povestea e impecabila; 3. personajele "teodosiene" insiruite de luciat m-au facut sa zambesc nitzel si sa fug de carte dup-aia ca dracu’ de tamaie…
Situatia imi amintea prea tare de ciocnirea mea cu celebrul "Femeia in rosu". Prevedeam acelasi scenariu: toata lumea e ahtiata dupa carte, unanimitate de laude, alearga repede si ia-o, mergi acasa disperat s-o citesti, si la jumatea cartii intoarce repede volumul cu coperta-n sus sa vezi daca pe bune scrie Babeti, Nedelciu si Mihaies acolo si n-ai luat din greseala vreo alta cartulie cu numele-asta…
Ei bine, din fericire scenariul meu era prost. Al lui Radulescu s-a dovedit mult mai bun, doar e profi, nu?
Teodosie cel Mic este delicios, o incantare permanenta. Din pacate mi se pare ca nu am mai nimic nou de spus, asa este cum au zis toti: povestea e grozava, personajele de neuitat, te indragostesti de ele instantaneu, iar calitatea scrierii impecabila. Daca asta inseamna postmodernism, atunci jos palaria, dar mie nu mie se pare ca nici unul dintre autorii cititi de mine pana acum (daca nu-l includem in curent pe Cartarescu, pe care eu nu l-as include in nici un curent) nu atinge inteligenta lui Razvan Radulescu, atat inteligenta in utilizarea procedeelor, cat si inteligenta pura, finete, dublata de forta, imaginatia si spiritul ludic demne de un mare scriitor.
Teodosie cel Mic este delicios, o incantare permanenta. Din pacate mi se pare ca nu am mai nimic nou de spus, asa este cum au zis toti: povestea e grozava, personajele de neuitat, te indragostesti de ele instantaneu, iar calitatea scrierii impecabila. Daca asta inseamna postmodernism, atunci jos palaria, dar mie nu mie se pare ca nici unul dintre autorii cititi de mine pana acum (daca nu-l includem in curent pe Cartarescu, pe care eu nu l-as include in nici un curent) nu atinge inteligenta lui Razvan Radulescu, atat inteligenta in utilizarea procedeelor, cat si inteligenta pura, finete, dublata de forta, imaginatia si spiritul ludic demne de un mare scriitor.Desi a trebuit sa ma recunosc (bucuros!) infranta in aprehensiunile mele si am savurat realmente cartea, n-am fost atat de vrajita de ea ca luciat sau zum si nu pot spune cu mana pe inima ca e uau! super marfa de export, cum de nu s-a tradus deja in finlandeza si hindu, etc – poate s-a tradus si sunt eu tampita, ar fi culmea!
Nu cred ca frantujii si englejii ar pricepe ceva din ideea geniala de a prezenta celebrele Petrila si Filiasi ca centre de importanta ale regatului lui Teodosie… Sau c-ar prinde ceva din stilul cronicarilor sau cel al lui Caragiale cu care se mai joaca Radulescu. Sau ca "da"-ul si "pa"-ul lui Caciulata le-ar smulge vreun zambet. Ok, marele monstrulet gheridemonul e o idee incredibila cu valoare universala, de acord! Poate gresesc eu…
Nu cred ca frantujii si englejii ar pricepe ceva din ideea geniala de a prezenta celebrele Petrila si Filiasi ca centre de importanta ale regatului lui Teodosie… Sau c-ar prinde ceva din stilul cronicarilor sau cel al lui Caragiale cu care se mai joaca Radulescu. Sau ca "da"-ul si "pa"-ul lui Caciulata le-ar smulge vreun zambet. Ok, marele monstrulet gheridemonul e o idee incredibila cu valoare universala, de acord! Poate gresesc eu…Si nici nu ard s-o recitesc acum, in momentul asta, cand tocmai am terminat-o, cum marturisesc altii. O voi reciti, sunt convinsa ca mi-au scapat multe "cheite" si "soparle", v-am spus ca Radulescu mi se pare extrem de inteligent. Dar nu mi-a spulberat pamantul de sub picioare, mi se pare mai degraba o realizare "tehnica" literara exceptionala decat cartea vietii mele.
Categoric, insa, Teodosie cel Mic este o lectura obligatorie. Eu as pune-o in manuale, ca poate invata copiii aia, in sfarsit, cum se scrie impecabil in romaneste fara ca asta sa sune ca o fanfara cantand tricolorul, fara sa fie desantat sau porcos, fara pretentii de parabole. Un scriitor care are o pofta de scris teribila si, ma repet, fiindca mi se pare esential pentru calitatea romanului, un spirit ludic uimitor. Bravo, Razvan Radulescu, de-abia astept sa citesc tot ce mai scrie!
Tags: roman
Mai 30th, 2008 la 18:06
citesc, citesc pe cazane, cum sa nu! este in teancul imens cumparat de la Polirom, ma asteapta:) dar nu-mi place sa citesc doua carti de acelasi autor una dupa alta, am senzatia ca pierd din surpriza si noutate; asa ca l-am intercalat putin pe t.o. bobe cu vacanta lui de vara:) ba da, mi-a placut la nebunie oliviu, dealtfel toate personajele sunt marfa! stii ce mi-a placut cel mai tare? ca olivii aspiranti pe care-i cunosc eu n-o sa citeasca niciodata cartea asta sa invete cate ceva de la el!:)
[Reply]
Mai 30th, 2008 la 18:10
@zum, p.s.: si da, am zis si in insemnare ca e posibil sa gresesc, poate-ar fi foarte buna in traducere si aberez eu; in fond nu trasaturile "nationale" cum spui tu sunt fondul cartii;
[Reply]
Mai 30th, 2008 la 21:04
@ luciat: stii care-i problema? prima reactie pe care o ai (adica la mine asa a fost) e uaaauuu, ce faaaaaaain! si asta rezulta intr-o imprastiere cu laude si superlaude in stanga si-n dreapta. e greu sa nu faci asa, prea te loveste minunatia
. dupa care cred eu ca se mai linistesc apele si la o noua citire se gusta si mai bine cartea. cel putin asa sper si abia astept sa ii vina timpul sa fie recitita!
[Reply]
Iunie 3rd, 2008 la 11:13
@luciat: fii serioasa! de ce sa-ti cenzurezi tu entuziasmele din cauza altora? asta-i chiar culmea, in fond tu ai fost sincera, sentimentele noastre sunt "vina" noastra, nu a ta! mai ales ca pana la coada a citit-o toata lumea, asta e mult mai important; sigur ca nu conteaza ‘ismul’, de-asta tot incerc eu sa-mi infrang prejudecatile formate de una sau alta si sa perseverez in orice directie:)
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
eu ma bucur ca ti-a placut, chiar daca nu te-a innebunit ca pe mine. si cred ca ar citi-o linistit si frantuzul sau englezul, ca raman atat de multe lucruri chiar si cand scoti ce e asa, mai "national". citeste si Ilie Cazane, mie mi-a placut. nu atat de mult ca Teodosie, dar e faina (ah, mi-am amintit ca tre’ sa scriu despre ea
si nu ti-a placut de Oliviu?!
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
eu am gresit cu cartea asta, recunosc. trebuia sa scriu mai la obiect si sa-mi temperez un pic entuziasmul – asa, de dragul celorlalti cititori. ca intr-adevar, inteleg perfect cum e sa-ti fie teama sa te apuci de ceva foarte laudat. mi-am promis sa remediez cind o sa recitesc cartea, atunci o sa fiu mai calma si-o sa spun mai clar si mai… la obiect
ma bucur ca ti-a placut, oricum
si nu conteaza ca e postmodernism, sa stii. adica asa imi zic eu, e o carte super, nu conteaza ismul
in fine, chiar am invatat ceva cu ocazia asta, ca si altii s-au uitat cam chioris la carte dupa exclamatiile mele – trebuie totusi sa nu stric cheful oamenilor cu prea multe laude, chiar daca imi vine. o sa incerc sa tin cont – chiar am mai tinut, de atunci
[Reply]