A nu se citi în metrou:)
4 Iunie 2009ROMÂNI DEJA DEŞTEPŢI
Dănuţ Ungureanu
Casa de editură MediaOn, 2007
…că eu aşa am făcut (vă rog, inventaţi-mi un alt mijloc de transport spre birou, o să ucid într-o dimineaţă marea aia de oameni care schimbă metroul la Unirii!) şi doamnele respectabile cu frizură tip sărmălutze au conchis alături de vecinii lor de scaun – puşti lucrători la call centerele din Pipera cu aspiraţii de carieră ca un punct intermediar în drumul spre înalta societate materializată în bani de Fratelli şi Bamboo – că am nevoie de un psihiatru sau de o internare pe termen nelimitat la popularul spital din Berceni, în mijlocul unor domni simpatici cu mânecuţele un pic mai lungi… Cu alte cuvinte, am râs în hohote, în cascade, pe toate tonalităţile posibile, într-un dispreţ total faţă de problemele (desigur majore) ale cetăţenilor din jurul meu. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva de la Bill Bryson cu ale sale Notes from A Small Island şi, în afară de Bryson, mai sunt numai doi inşi care au avut asemenea efect asupra mea: insul Eco, cu Pliculeţul Minervei, şi micul monstruleţ Twain.
E o colecţie de schiţe de maximum o pagină, care prinde de minune mai toate clişeele românismului contemporan şi le frige mai abitir şi de vreo douăzeci de ori mai subtil decât ar face-o deja deşteptul român de Mircea Badea, de-un parigzamplu.
Favoritele mele sunt "Un cuib de artişti", "Supravieţuitori în taxi", "Noi însumi" şi "Îl cunosc pe şeful perfect", însă nu cred că există nici măcar una care să nu te scoată din ritm sau să te pună niţel pe gânduri dacă eşti oarecum onest cu tine însuţi, pardon, însumi:) Cartea se deschide, de exemplu, cu o adevărată bijuterie numită "Nemţii, un popor timid"…vă las să ghiciţi ce ar putea duce la o astfel de concluzie, deşi mă tem că rezultatul nu va fi la înălţimea imaginaţiei lui Dănuţ.
E imposibil să povestesc subiectele ori să dau indicaţii de orice fel despre texte, pentru că, fiind atât de scurte, aş spoileri şi şi-ar pierde farmecul. Forţa lor vine, pe lângă capacitatea de a identifica exact acele trăsături din miezul ancestral al mioriticului recent care dezgolesc procentul uriaș de prostie al majorității, şi din fineţea abordării – naratorul se pune într-o poziţie fals inocentă, îți zice toate cele cu o mină serioasă, deloc exasperată ci fresh, aplecată cu interes asupra exemplarelor alese.
Știu că nu-i fac dreptate printr-o prezentare atât de sumară, însă realmente cartea trebuie citită, savurată, nu interogată și răsucită pe toate părțile. Se potrivește foarte bine aici urarea de enjoy.
Tags: Proza scurta
Iunie 4th, 2009 la 10:14
@rudi kvala: multumesc!
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 13:20
Gata, o sa citesc asta in curind. Ultimele doua carti la care am patit ce descrii tu mai sus (ris spasmodic in locuri publice, fara nici un pic de jena pentru ca ce citeam era pur si simplu prea misto) sunt Cele douasprezece scaune si Vitelul de aur de Ilf si Petrov.
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 13:49
@un turist literar: bine ai venit si aici si in lumea blogging-ului, am vazut ca esti relativ nou (noua); succes! si ma bucur foarte tare ca te-am stimulat:)
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 16:51
Nou. Merci
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 18:09
pai sa mi-o dai si mie, cand ne intalnim sa-mi aduci lumea inelara. please!
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 18:13
De unde ai luat-o? Dam!cum de mi-a scapat cartea asta!?
[Reply]
Iunie 4th, 2009 la 21:32
Dupa o asemenea prezentare, e clar ca nu stau pe ganduri si voi cauta cartea! Vreau sa rad si eu in hohote cand citesc.
[Reply]
Iunie 5th, 2009 la 11:31
a, da, era vorba despre ingeri si demoni, scuze.:)
[Reply]
Iunie 5th, 2009 la 16:40
@Capricorn-ingerul meu sa stii ca multe carti sf&f sunt de zece ori mai bune decit orice carte mainstream,dar nici nu ma dau in laturi sa citesc aceste carti,in tinerete mi-am facut "mina" pe clasici!si sa stii ca sunt unele care chiar iti provoaca un sense of wonder de te da pe spate,aici imi fac un supliciu si nitel tortura dar asta este adevarul si trebuie sa-l recunosc!
Promit ca daca imi dai nitel ajutor am sa-ma indrept spre calea cea buna,help! 
[Reply]
Iunie 6th, 2009 la 6:31
Ce imagine, ce imagine: "iti provoaca un sense of wonder de te da pe spate"!
[Reply]
Iunie 6th, 2009 la 11:43
@Capricornk 13: Eu sint individul dubios care a promis "Lumea inelara"!{Nu ti se pare normal?}La urmatorul cenaclu!Cind tu conversai cu sefu’Danut{pentru pile
}eu duceam munca de lamurire in ale sf-ului cu Dragos!
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
@dragos c: corect, eu n-am zis, ca poate nu vroiai sa afle lumea ca citesti dan brown:)
@voicunike: dragul de el! lasa, ca n-ai tu nevoie de mine sa te aduc pe nicio cale, esti hotarat!
@bujold: hai nu fi rau, e foarte dragut!
@bebe: ba da, mi se pare absolut normal; sa-l corupem si pe dragos, ca merita:)
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
"puşti lucrători la call centerele din Pipera cu aspiraţii de carieră ca un punct intermediar în drumul spre înalta societate materializată în bani de Fratelli şi Bamboo"…
)
Excelenta imagine!
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
uh! lumea inelara si dragos c! socant!
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
Hmm… suna interesant.
‘as spoileri’?? ha ha!
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
@dragos: sigur, cu o mica precizare; eu nu ti-am promis lumea inelara (n-o am) ci altceva, nu spui ce:)
@voicunike: am primit-o de la Danut, ce vrei, am pile:) si cum sa nu-ti scape, doar nu e SF!!!:)) la cat SF citesti tu o s-o iei razna daca te apuci si de alte genuri, eu zic sa stai linistit!:))
[Reply]
Decembrie 22nd, 2009 la 19:32
@gingav: i-am spus si lui mai sus, nicio lume inelara, asociaza gresit!:)
@afreuda: ei, da, m-am alintat si eu cu un cuvant bloggeristic, am voie?:) a avut terorista odata un articol genial despre inventat familia cuvantului blog, o sa caut linkul…
@to-morrow: ce ma bucur! merita, merita, merita!
[Reply]